Rocsic

Thursday, July 19, 2007

Poem

His hello was the end of her endings
Her laugh was their first step down the aisle

His hand would be hers to hold forever
His forever was as simple as her smile
He said she was what was missing

She said instantly she knew
She was a question to be answered
And his answer was "I do"

- Sex in the City "The Chicken Dance" -

Tuesday, March 20, 2007

daca nu eu atunci cand?



Te descurci singur.

Tot timpul?


Da… ai aura invizibila... puternica.

Nimeni nu poate sa treaca de ea... Esti tu.


Armura… nu-i pentru vesnicie…

Cazi.


Poti sa fi invizibil

Numai sa respiri... atat.


Brb.


Friday, August 11, 2006

Somewhere is the beginning ...



What beginning? That’s for everyone to discover :D
The reality is … that zhis iz za beginning of my blog :) Uhuuuuuuuuuuuuu!!!

Am gasit un lucru care mi s-a parut interesant intr-una din cartile “de pe noptiera” (v-ati prins ca partea cu noptiera e o minciuna … nu exista asa ceva in camin :D. Citatul care va urma este posibil ca unora sa vi se para o copilarie ... oricum fiecare o sa inteleaga altceva ... depinde doar de perceptia fiecaruia ... exact ca intr-un sistem de lupe ... fiecare vede diferit :)

« … a aruncat o pietricica in apa. In locul unde a cazut piatra, au aparut mici cercuri care s-au marit, s-au largit, pana cand au atins o rata ce trecea intamplator pe-acolo si n-avea nimic de-a face cu piatra. In loc sa se sperie de unda neasteptata, rata s-a hotarat sa se joace cu ea […].

Piatra asta are un nume: pasiunea […]. O regasim in surescitarea intamplarii neasteptate, in vointa de a realiza ceva cu fervoare, in certitudinea ca iti vei putea realiza un vis. Pasiunea ne da semnale care ne calauzesc viata – si mie imi vine sa descifrez aceste semnale […].

Multi se sperie de ea, deoarece, cand isi face aparitia, doboara toate lucrurile vechi pe care le intalneste. Nimeni nu vrea sa-si dezorganizeze lumea. De aceea, multi oameni izbutesc sa controleze amenintarea asta si sunt capabili sa mentina in picioare o casa sau o constructie care era deja putreda.

Alte persoane sunt exact pe dos: se abandoneaza fara sa reflecteze, nadajduind sa gaseasca in pasiune solutiile pentru toate problemele lor. Sunt mereu euforice fiindca li s-a intamplat ceva minunat sau deprimate pentru ca ceva neasteptat a sfarsit prin a distruge totul.

Sa te indepartezi de pasiune sau sa i te abandonezi orbeste – care dintre aceste doua atitudini e cea mai putin distructiva ?

Nu stiu. »


Ceva de gandit … cu o cafea langa :)

Poxi